duminică, 18 iulie 2010

despre cum am devenit o bucatareasa desavarsita

Cum astazi a fost din nou extrem de cald si ( intre noi fie vb), nu prea am avut chef sa ies din casa, m-am gandit si hotarat sa incerc sa-mi fac singura de mancare. Nimic neobisnuit pana aici, insa problema este ca in afara de cartofi prajiti,supa la plic si niste macaroane cu un sos minunat nu stiu sa fac prea multe feluri de mancare.

Asa ca mi-am zis ca jumatatea lunii iulie a anului 2010 ar fi ocazia perfecta sa incep sa-mi descopar talentele in bucatarie.

Pentru inceput, m-am gandit sa incep cu ceea ce stiu, si anume am facut macaroane (care apropo au fost delicioase) si am facut si destule ca sa-mi ajunga pt mai tarziu, in cazul in care mi se face pofta de spaghete cu branzica si zahar.

Apoi, am cautat pe net o reteta de facut gogosi (simple, nu va ambalati) si am gasit pana la urma:D. Asa ca, m-am dus totusi pana la magazinul de jos pt a cumpara drojdie si m-am apucat sarguincios de treaba.

Mi-a iesit aluatul, intr-un final, insa era cam lipicios. Mi-am zis ca poate asa trebuie sa fie la inceput si ca dupa ce se dospeste va fi mai ok.

Stiam de la bunica mea ca ea tinea aluatul la dospit maxim o ora, insa in mirifica reteta de pe net scria sa il las de la 2 pana la 3 ore. M-am gandit ca nu poate fi o tragedie daca las mai mult aluatul la dospit si mi-am pus un film.

Dupa ce s-a terminat filmul, am luat castronul si m-am dus in bucatarie (pt ca l-am tinut cu mine in camera infasurat intr-o paturica...asa auzisem ca se tine la dospit) si m-am uitat in castron sa-mi admir masterpiece-ul. In loc sa vad un aluat pufos si auriu, mare mi-a fost mirarea cand am dat cu ochii peste o chestie care mirosea puternic a drojdie si lancezea pe fundul castronului.

Am plans, m-am suparat pe mine insami, am sunat-o pe bunica mea, care (draga de ea) mi-am zis (nu stiu daca pt a ma consola sau dintr-un exces de seriozitate) ca nici ei nu i-a iesit din prima, asa ca nu aveam de ce sa plang.

Eu am 2 teorii:

1. Ori am pus prea multa drojdie, fapt care explica intr-un mod destul de verosimil mirosul pregnant din castron;

2. Ori nu am folosit corect ingredientele si am pus prea multa faina, sau prea multe oua.

In final, 1). mi-am dat seama ca retetele care se pot gasi pe net sunt niste porcarii si am renuntat la ideea de a mai apela vreodata la retete online si 2). m-am imbracat repede si in 7 minute eram in plaza si savuram o delicioasa clatita cu ciocolata si biscuiti, pe care am mancat-o pana la ultima firimitura ( de biscuite, ce credeati?!).

Morala??? lenea-i cucoana mare...

Un comentariu: